Shouldn't you be busy fighting for TV rights?

I am sorry if you only rely to nitpicking on superficial elements that my message contained as a mean to try to destabilize my message. I truly wish you would right your ways-- stopping feeling so superior; sorry for being the one with lower rating that tries to have some fun out of this "sport".

Să recapitulăm regulile de programare. Atenție maximă vă rog, sînt cerințe ce nu apar întotdeauna la orice colt.

Variabilele simple nu se inițializează la declarare. Ele se inițializează cît mai aproape de secțiunea de program care le folosește. Cu alte cuvinte orice variabilă se inițializează cît mai jos posibil. De ce? Pentru citibilitatea codului. Imaginați-vă că la linia 300 vedem o instrucțiune a = a + y;. Ne punem întrebarea cu ce valoare a fost inițializată a. Imaginați-vă că trebuie să mergem cîteva pagini în sus pentru a constata că variabila a fost inițializată la declarare int a = 1; Vectorii încep de la 0, nu de la 1. Este o regulă importantă, nu o preferință personală. Avantaje: cînd folosim modulo, vectori caracteristici, etc. Vectorii au dimensiunile specificate de cerinţă. Ei nu se declară int v[10010]. Aceasta se cheamă programare aproximativă şi nu este o practică acceptată la nivel de înalt. Dacă la matematică vi s-ar cere să rezolvaţi ecuaţia 2 · x = 5 şi aţi răspunde că x este un număr între doi şi trei nu cred că aţi putea fi consideraţi cei mai mari matematicieni ai ţării. Programarea aproximativă reprezintă lenea minţii. Să punem cîteva elemente în plus, în caz că depăşesc vectorul. Cine depăşeşte vectorul? Zîna memoriei? Nu, voi. Soluţia corectă este să vă corectaţi gîndirea şi să vă ascuţiţi mintea pentru ca algoritmul vostru să nu depăşească vectorul. Altfel veţi rămîne incapabili de a scrie programe în lumea reală unde aproximarea nu e acceptabilă. Reguli de indentare, exemple: Indentarea se face la două sau la patru spații. Două sînt suficiente pentru citibilitate. Atenție: setați code::blocks să nu folosească caractere TAB. Acolada deschisă se pune pe același rînd cu instrucțiunea precedentă. Acolada închisă se pune pe rîndul următor aliniată sub instrucțiunea de care aparține. Dacă după else urmează un if atunci if-ul se pune imediat după else pe aceeași linie, iar corpul de instrucțiuni aparținînd lui else se indentează cu două spații, nu cu patru. Astfel, în cazul unor instrucțiuni de genul if ... else if ... else if ... se evită migrarea codului către dreapta prin indentări inutile. Fără break/continue/return/goto în interiorul buclelor. Ele distrug programarea structurată și, implicit, zeci de ani de experiență a omenirii. Folosim for pentru bucle cu număr cunoscut de pași, while în celelalte cazuri. Aceasta este o regulă de programare ordonată, care face codul mai citibil. Nu avem voie să modificăm variabila de buclă for și nici limita ei de final. Dacă este un ciclu cu număr cunoscut de pași nu avem de ce să modificăm aceste variabile. Cînd eliminăm un element din vector micșorăm numărul lui de elemente cu 1 (n--). În felul acesta n continuă să arate numărul de elemente din vector. Nu aveți voie să aveți warnings, vă pot fi fatale: declaraţi int main() si folosiţi return 0 la final. Eliminați orice alte warnings deoarece majoritatea sînt o problemă reală. Unele concursuri compilează sursa cu opriri la warnings (adică tratează warning-urile ca erori). Unele warnings se referă la variabile neinițializate sau la număr diferit de "%d" versus variabile citite, in fscanf, deci sînt importante. Este obligatoriu să setaţi Code::Blocks să vă afişeze toate warnings. Pentru aceasta, după crearea proiectului, navigaţi în meniul Project, submeniul Options. În acea fereastră setaţi opţiunile -Wall şi -O2. Comentați codul cînd e ceva complicat, de exemplu o formulă. Scrieți ideea algoritmului, dacă nu e ceva trivial. Nu trebuie să umpleți de comentarii, dar minimal. Mă ajutați mult în corectarea temei. Denumiți variabilele mai clar. Nu lungi, dar să aibă semnificație: prod, sum, nrcf, etc. Nu abuzați stegulețele. Exemplu unde nu sînt necesare break sau stegulețe: căutarea unui element e în vectorul v: i = 0; while ( (i < n) && (v[i] != e) ) i++; Folosiți corect fișiere, le deschideți cu fopen, iar la final obligatoriu le închideți cu fclose. În nici un caz nu folosiți freopen. Folosiți doar funcțiile de intrare/ieșire C, fscanf, fprintf, fgetc, fputc, posibil fgets. Aveți aici un sumar al acestor funcții: instrucțiuni de intrare/ieșire în limbajul C Nu folosiți funcții gen sort și qsort. Aveți nevoie de dispensă specială

In conclusion, you shouldn't be red, you are a fraud

Just use Rust smh.

There's still a very slim difference between their effects.

When you use continue in the body of the for(a;b;d)c; loop, it will execute d before checking b, but in a;while(b){c;d;} , d won't be executed.

For example,

for(;;puts("b")){
		continue;
		puts("a");
	}

this will continuously output b.

idk

even better than the ternary statement (when you don't need the one side of the ternary statement) is the short circuiting, basically boolean&&statement; equals if(boolean)statement;, and boolean||statement; equals if(!boolean)statement;. note that this works only in situations where the statement returns a value convertible to boolean. (if it doesnt then a simple usage of the comma operator would force it to do so)

LOL, why don't you simply do rand() % 2 XD.